Download Barbara Boswell-Obstacole dragi.pdf PDF

TitleBarbara Boswell-Obstacole dragi.pdf
File Size3.7 MB
Total Pages286
Document Text Contents
Page 2

d e d n a y o a te, f ie ca n e kcc ie
v e ţi cu ta vu cc& d a ta ,, 4& U ae d e tu cto n i

c c c e to a c u ţi a c y e ttu C u c

,_0 curteze

rs^ sSrţ *: &*{*$
râspunS j a A * ta d t a 0 c, . ( atît de
fortăreaţa * ^ a d a m J K g ^ barbat <#
„coboa eu sa-» “ ^ cheme usiocole
* « * f Acum el « r S ei. * * « ^

^ O tO O S e • 2059 S T.L.

2100 lei Total

Page 143

sinea ei. Trebuia să uite weekend-ul trecut; nu în­
semna nimic pentru el. Nici măcar nu voia să-şi
reia micile amabilităţi prietenoase din uşă.

Vineri, nici nu mai voia să audă vreodată
numele lui Greg Wilder. Se simţea istovită, furioasă
şi mai rănită decît i-ar fi convenit să recunoască.
Şi, categoric, avea să se ducă la concert cu Rich
Cassidy, sîmbătă seară.

Ziua de vineri fu rece şi ploioasă, zi mohorîtă
de toamnă. Vremea se potrivea perfect cu starea
de spirit a lui Maggie. Nu părea să conteze de cîte
ori îşi spusese că ar fi fost ridicol să fie deprimată
de comportarea lui Greg, că tot deprimată era. Nu
făcuse decît să-i ofere o infimă porţie din ceea ce
lipsea vieţii ei, s-o lase să întrezărească tot ceea
ce i-ar fi putut aduce o relaţie cu el, după care se
retrăsese brusc. O înlăturase ca pe un ţînţar ener­
vant. O durea; ar fi fost inutil s-o nege.

La cinci şi jumătate, cînd se auzi soneria, copiii
se jucau în casă. Max, exclus din jocul „Stăpînii
Universului" al lui Josh şi Kevin şi fără a-l interesa
păpuşile Barbie ale lui Kari şi Wendy, se repezi
spre uşă să deschidă. Maggie îl urmă îndeaproape,
aşteptîndu-se să vadă o Jennifer sau mai multe.

în prag apăru o femeie frapant de drăguţă,
puţin trecută de douăzeci de ani, purtînd blugi
strîmţi şi o canadiană de culoare portocalie, vie.
Categoric, nu o Jennifer preadolescentină. Le adre­
să lui Max şi lui Maggie un zîmbet năucitor.

Page 144

- Bună.
Tînăra se îmbulzi înăuntru şi-şi scutură de pe

cap gluga canadienei. Straturi de păr brunet, des i
se rostogoliră atrăgător în jurul umerilor.

- Eu sînt Sandy Strayer. Am venit să-i iau pe
micii Wilder.

Maggie o privi fără expresie.

- Doctor Wilder întîrzie. M-a rugat să iau copiii
de la guvernantă şi să-i duc acasă. Avem o întîlnire
diseară la şapte şi s-a gîndit că am economisi timp
dacă l-aş aştepta acasă, iar copiii ar...

Zîmbetul lui Sandy Strayer păli uşor, părînd
să-şi piardă o parte din încrederea aceea avîntată,
la vederea expresiei de absolută incredulitate a lui
Maggie.

- Am nimerit bine, nu? Nouă-zero-nouă
Woodland Courts? Copiii Wilder ar trebui să fie
acolo, ăă, aici, cu guvernanta lor...

- Este nouă-zero-nouă, iar copiii Wilder sînt
aici, răspunse Maggie rar. Eu sînt guvernanta.

O văzu pe femeie privindu-l direct pe Max,
fără o undă de recunoaştere. Era clar că Sandy
Strayer nu-l cunoştea, şi nici el pe ea.

- Dar nu pot lăsa copiii să plece cu dumnea­
voastră, domnişoară Strayer. Tatăl lor mi-a spus
că la şase şi jumătate vine să-i ia, şi dacă nu mi se
spune altfel...

-Tocmai vi s-a spus, o întrerupse Sandy Stra-

-C e ?

Page 285

Obstacole dragi

la o universitate din Baltimore sau D.C. Crezi că
unei femei de vîrsta mea îi e imposibil să primească
o diplomă, Greg? întrebă ea nostalgică.

- Nu cred că există ceva imposibil pentru tine,
Maggie. Alegi un colegiu sau universitate şi începi
să iei cursuri pentru licenţă. La vremea cînd al
optulea copil W ilder- cel încă nenăscut şi nenumit
- e gata de şcoală, pariez că o vei avea.

- Educaţia mea s-ar putea să coste, îl preveni
Maggie.

- Ne-o putem permite, spuse Greg pe un ton
magnanim atît de asemănător cu al Paulei, în
magazinul de jucării, încît Maggie izbucni în rîs,

- Maggie, îi privi el ochii veseli. Mary Mag­
dalene, te iubesc atît de mult!

- Nu-mi spune aşa, spuse ea cu drag. Şi te
iubesc şi eu pe tine, Greg Wilder.

Peste cîteva momente, se auzi o bătaie agi­
tată la uşa din spate.

- Acum ce mai e? se plînse Greg, în timp ce
Maggie îi sărea de pe genunchi să-i răspundă.

- Doamnă Jenkins! exclamă ea surprinsă.
Doamna Jenkins intră în bucătărie, cărîndu-şi

enorma sacoşă de plastic cu lucrul de mînă şi un
pulover tricotat pe jumătate.

- Din întîmplare, am observat sosirea dom­
nului doctor Wilder şi, din întîmplare, v-am auzit
mica qîlceavă. Iar atunci am observat că la emi-

Page 286

Barbara I3oswclL

siunea de noapte e un film cu Cary Grant şi Irene
Dunne şi m-am gîndit la confortabilul vostru fotoliu.
Aşa că, iată-mă.

Greg se holbă la bătrînă de parcă ar fi fost
scrîntită, dar Maggie zîmbi, începînd să înţeleagă.

- De vreme ce tot voi sta aici cu copiii, con­
tinuă doamna Jenkins, de ce n-aţi petrece voi doi
noaptea undeva unde puteţi fi singuri? îi privi
radioasă femeia. Aş putea să vă propun Hanul
Woodland Holiday? Doar la cinci minute de-aici,
iar la recepţie e de serviciu nepotul meu.

- Vai, doamnă Jenkins, dar sînteţi o roman­
tică! exclamă Maggie, rîzînd. Şi cu toate că e o
ofertă foarte generoasă, zău că n-am putea...

- E o naşă-zînă în toată regula, o întrerupse
Greg; se ridică şi cuprinse umerii lui Maggie cu un
braţ. Şi putem şi vom accepta generoasa dumneaei
ofertă, la-ţi periuţa de dinţi şi cheile maşinii, Maggie.

Doamna Jenkins zîmbi a încuviinţare.
- Fireşte, aştept o invitaţie la nuntă,
- Doamnă Jenkins, o şi ai, promise Greg şi

se grăbi împreună cu Maggie spre uşă.

SFÎRŞIT

V

Similer Documents