Download Pascal Bruckner Iubirea Fatade Aproapele PDF

TitlePascal Bruckner Iubirea Fatade Aproapele
File Size1.4 MB
Total Pages252
Document Text Contents
Page 126

- IUBIREAFAŢĂ DE APROAPELE -

126

— Văd că limbile străine îţi fac sete. Sper măcar că n-ai
devenit alcoolic.

— Sunt nişte sticle vechi, alese pentru estetica lor.
— Ce plăcut e cuibuşorul tău de dragoste! Ar fi trebuit să

mă inviţi mai demult. Aş fi venit, să ştii.
— Aveam de gând s-o fac, crede-mă, voiam să-ţi fac o

surpriză.
Minciunile îmi curgeau din gură ca un sirop scârbos.

Suzanne s-a încordat.
— Sébastien, eşti patetic. Mai bine spune-mi cine e

această femeie.

Mi-a întins sau mai degrabă mi-a aruncat peste faţă foaia
de hârtie violetă. Am apucat-o cu groază. Imediat, i-am
recunoscut scrisul. Nu-şi dăduse osteneala să şi-l prefacă.
Nu era o scrisoare scrisă în grabă cu rânduri care să se
încalece, ci un proiect îndelung gândit. Pe o singură parte,
erau trasate, cu o frumoasă caligrafie, cu cerneală albastră,

următoarele cuvinte:
„Tipul tău e o curvă. Are cliente după-amiaza, pe strada

Le-Bout-du-Monde, nr. 19, 75004 Paris, etajul V spre faţadă,

la capătul scării. Cod 07852. Interfon pe numele Virgile
Coutances”.

Între paranteze erau indicate staţiile de metrou Saint-Paul
sau Hôtel-de-Ville, obicei de studentă care foloseşte
transportul în comun. Trebuie că mă făcusem alb ca varul,
căci Suzanne m-a întrebat dacă mă simt bine. Mi se
înmuiaseră picioarele, reflexele cerebrale îmi erau blocate.
Cuvintele nu-mi ieşeau din gură, mă chinuiam să găsesc
unul singur care să mă dezlege de vrăjitorie. N-am avut nici
măcar puterea să pretind că scrisoarea constituia o pură
calomnie. Nu ştiam ce este mai rău: să fiu descoperit de

Suzanne sau trădat de Dora. Combinaţia dintre ele, poate.
Nu puteam crede că metresa mea a acţionat în acest fel, ea
care nu vorbea decât de milostivire.

Page 127

- PASCAL BRUCKNER -

127

— Cine este persoana asta, Sébastien? Vorbeşte-mi un pic
despre ea. Şi de ce pseudonimul ăsta Virgile? Satisfă-mi
curiozitatea! Măcar asta să faci, nu?


O înlănţuire nemiloasă a evenimentelor


Nu mai eram în stare să gândesc. Pe frunte, sudoarea mi

se strângea în picături reci. M-a apucat un chef nebun s-o

lovesc pe Suzanne, să-i zdrobesc capul de pereţi ca să o
pedepsesc pentru că mă dibuise. Atâta animozitate se
acumulase de ambele părţi, transformându-ne viaţa comună

într-un mare lac de amărăciune.
— Julien te găseşte bizar de câtăva vreme. Se întreba chiar

dacă nu eşti sub puterea vreunei secte. O să-l liniştesc
numaidecât: grădinăreşti.

Amuţisem, stăteam cu capul plecat, în poziţia unui bandit
prins asupra faptului.

— Sébastien, vreau să-mi spui adevărul gol-goluţ.
Brusc, a sunat interfonul. Asta a fost o altă lovitură de

pumnal în pieptul meu, mi-a sărit inima în chip anarhic. Era

ora şase fix. Timpul se scursese atât de repede! Totul era
pierdut. Clienta nu mă sunase pe mobil aşa cum era regula.

În munca mea, impusesem o lege intangibilă: să nu las să
urce o femeie înainte ca precedenta să nu fi dispărut după
colţul străzii. O chestiune de bună-cuviinţă: în prostituţie, ca
şi la closet, nu vrei să ştii cine-ţi este predecesorul.

— Răspunde! a spus Suzanne cu un ton mieros. Poate că
este un pachet de la poştă. Nu mi-ai spus că aştepţi factorul.

În rătăcirea mea, aproape că mi-a venit să izbucnesc în
râs. Spaima îmi lua minţile, îmi paraliza facultăţile mintale.
Am căzut cu amândouă picioarele în capcana grosolană pe

care mi-o întinsese Suzanne.
— Da, asta trebuie să fie, o carte trimisă de cineva.
— O carte! E adevărat că adori cărţile! Le cumperi cu

pachetul!

Page 251

- PASCAL BRUCKNER -

251

un bloc de marmură aproape plat în vârf. Fesele ei sunt
şlefuite ca un galet albastru de atâta negreală: le desfac şi
sunt orbit de acel soare întunecat a cărui tenebră
iluminează, o picătură de cerneală care, pe măsură ce o fixez,
se limpezeşte. Adulmec Tronul maiestuos, îmi pierd capul,
mă ospătez din micul crater picant, cu striaţii roz. Sunt un
pirat care ia cu asalt acest formidabil galion african. Aleluia,
frumuseţe absolută, paroxism al minunilor! Nimic de pe

pământ nu egalează acest spectacol. Dacă paradisul nu se
află aici, atunci nu se află nicăieri.

După luni de căutări, am putut în sfârşit să o prind ieri pe

Dora la telefon. Dora, infanta mea atât de calomniată,
căderea şi mântuirea mea, înfrângerea şi victoria mea: şi-a
păstrat intactă stăpânirea asupra inimii mele. Pietatea sa
lubrică mi-a devenit indispensabilă. Îi datorez totul, m-a
regenerat. Trăieşte, retrasă, într-un sătuc de munte în
Martinica. O îngrijeşte şi o răsfaţă bunica ei. Am vorbit o oră,

amestecându-ne lacrimile şi râsetele. Ne-am iertat unul
altuia îndoielile şi greşelile. Ne vom relua în altă parte
lucrarea mântuitoare în pofida celor răi şi obtuzi. Aceasta

este misiunea noastră: ne cere haita venală. Vom cunoaşte
alte sabaturi, alte dimineţi triumfătoare77. Vom trăi fericiţi şi

vom avea mulţi amanţi.

Dumnezeu este iubire.78






77 Metaforă erotică lansată de Victor Hugo într-un celebru vers din
poemul său Booz adormit (1859) publicat în volumul Legenda secolelor (II,

6): „Când eşti tânăr, ai dimineţi triumfătoare”.
78 1 Ioan 4, 8 şi 16.

Similer Documents