Download Ursula K. Le Guin - Earthsee - 02. Mormintele Din Atuan PDF

TitleUrsula K. Le Guin - Earthsee - 02. Mormintele Din Atuan
File Size1.7 MB
Total Pages163
Table of Contents
                            bookmark0
bookmark1
bookmark2
bookmark3
bookmark5
bookmark6
bookmark7
bookmark8
bookmark9
bookmark10
Sfârşit_neterminat_de_propoziţie
bookmark12
bookmark13
bookmark14
bookmark15
bookmark18
Se_recomandă_modificarea_în_linie_de_pau
                        
Document Text Contents
Page 81

81


tulburate de vise malefice, Arha se întoarse la fanta din micul

templu. Se uită în jos, dar nu zări nimic. Doar întunericime. Coborî

o lumânare ce ardea într-un mic felinar, legând-o de un lanţ. Omul

era acolo, în Sala Pictată. Dincolo de lumina orbitoare a lumânării,

Arha-i întrezări picioarele şi o mână inertă. Vorbi în fanta care era

mare cât o lespede din podea:

— Vrăjitorule!

Nicio mişcare. Oare era mort? Aceea să fi fost toată puterea pe care o

avea? Arha se strâmbă dispreţuitoare, cu inima bătându-i puternic.

— Vrăjitorule! – strigă, iar vocea-i răsună în pustietatea sălii de

dedesubt.

Omul se mişcă şi, încet, se ridică în capul oaselor, privind în

jurul său tulburat. După un timp îşi ridică privirea, clipind mărunt

în lumina micului felinar ce se legăna din tavan. Faţa-i arăta

groaznic, umflată şi întunecată, precum chipul unei mumii.

Întinse mâna spre toiagul ce zăcea pe podea, lângă el, dar nicio

sclipire de lumină nu înflori pe lemn. Nu-i mai rămăsese nicio

fărâmă de putere.

— Vrei să vezi comoara din adâncurile Mormintelor din Atuan,

vrăjitorule?

Omul îşi ridică privirile obosit, privind cu ochii întredeschişi la

lumina difuzată de felinar, singurul lucru pe care-l putea vedea.

După un timp clătină din cap, o singură dată, cu o grimasă ce parcă

începuse ca un zâmbet întipărită pe faţă.

— Ieşi din camera asta şi ia-o la stânga. Apoi apuc-o pe primul

coridor la stânga<

Arha înşiră pe nerăsuflate lunga lista de instrucţiuni, iar la

sfârşit adăugă:

— Acolo vei găsi comoara pentru care ai venit. Şi poate că tot

acolo vei găsi şi apă. Pe care din două o preferi acum, vrăjitorule?

Omul se ridică în picioare, sprijinindu-se în toiag. Privind în

sus, fără a o putea vedea, încercă să spună ceva, dar din gâtu-i uscat

Page 82

82


nu ieşi niciun sunet. Se clătină puţin, iar apoi părăsi Sala Pictată.

Nu avea de gând să-i dea apă. Oricum, nu avea să găsească

vreodată drumul către sala comorilor. Instrucţiunile erau mult prea

lungi ca să şi le amintească, şi în plus mai era şi Abisul, dacă cumva

ar fi ajuns prea departe. Acum bâjbâia în întuneric. Avea să se

rătăcească şi să sfârşească prin a cădea şi a muri cine ştie pe unde,

prin acele galerii înguste şi pustii. Iar Manan îl va găsi şi-l va târî

afară. Şi acela-i va fi sfârşitul. Arha îşi încleştă strâns mâinile pe

marginea fantei, legănându-se înainte şi înapoi, înainte şi înapoi,

muşcându-şi buzele ca pentru a-şi înfrâna o suferinţă cumplită. Nu

avea să-i dea apă. Nu avea să-i dea apă. Avea să-i dea moarte,

moarte, moarte, moarte, moarte.



ÎN ACEŞI ORĂ SUMBRĂ DIN viaţa ei, Kossil veni la ea,

intrând în sala comorilor cu paşi apăsaţi, părând şi mai mătăhăloasă

în hainele-i negre de iarnă.

— N-a murit încă?

Arha îşi înălţă capul. Nu avea lacrimi în ochi, nu avea nimic de

ascuns.

— Cred că da – spuse, ridicându-se şi scuturându-şi fustele de

praf – I s-a stins lumina.

— Poate fi doar un truc. Cei fără suflet sunt tare şireţi.

— O să mai aştept o zi, ca să fiu sigură.

— Da, sau poate chiar două. Apoi Duby va putea coborî să-l

scoată afară de acolo. E mai puternic decât bătrânul Manan.

— Dar Manan e în slujba Celor Nenumiţi, iar Duby nu. Sunt

anumite locuri în Labirint în care Duby nu poate merge, iar hoţul e

tocmai într-un astfel de loc.

— Vai, atunci e deja profanat<

— Va fi purificat prin moartea sa acolo – spuse Arha.

Îşi dădu seama după expresia lui Kossil că aceasta vedea ceva

straniu pe faţa ei.

Similer Documents